Haters gonna hate

Tabieturi. Sunt perfect constienta de ale mele si le accept cu seninatate in timp ce le critic pe ale altora. Asa ca sunt viteaza si le scriu frumos ca sa stiu cat de mult trebuie sa multumesc celor care ma suporta asa cum sunt :) Deci:

- imi place sa fac dus cu apa fierbinte. Adica ma intelegi fierbiiinte, desi stiu ca e naspa pentru podoaba capilara. La cata claie am in cap imi imaginez ca e ok sa pierd pe ici pe colo. 

- nu cred ca o sa renunt vreodata sa ma uit la abdomen dupa absolut fiecare masa [chit ca e un pui chinuit chit ca e un mar de doamne ajuta], spre exasperarea tuturor 

- ma obsedeaza vasele nespalate si deci cu orice ocazie spal tot pe unde prind [as merge si mai departe sa spun ca prefer sa spal vasele decat sa gatesc]

- sunt o mare fana a excelului si a lucrurilor organizate; ma ajuta natura job-ului insa si cand plec intr-o vacanta parca as pregati un fisier mic cu de toate [ce facem pe zile, unde sunt muzeele localizate, care e programul, unde e strada de shopping, unde se bea bine, unde suntem pozitionati pe harta si cat ne ia sa ajungem]

- trebuie musai sa mananc de indata ce ma trezesc. De obicei sunt lihnita dupa un iaurt seara asa ca ma culc cu gandul ca ma trezesc si mananc mult. Niciodata nu se intampla sa mananc mult dar nu e rau sa visezi.

- ma relaxeaza foarte tare sa mi descarc nervii injurand. Nu, nu ca un birjar, nu extrem de vulgar, dar asa de comitet. Mironositele nu mi-au placut niciodata.

- imi place sa-mi cumpar pantofi in toate culorile desi nu am nevoie de ei si evident nu-i port. Evident pe asta am lasat-o ultima pentru ca e plictisitor sa auzi acelasi lucru de la orice femeie. 

- imi place sa vorbesc si sa comentez/bomban la orice film. Prietenii mei se jura ca nu mai merg cu mine nicaieri, mie nu mi se pare ca exagerez daca despic firul in 4 la fiecare scena, lansez scenarii, comentez tinuta actorilor si foarte important ma documentez si dupa ca sa pot sa mai emit alte teorii cu privire la film.

Nu-mi vin in cap alte idei acum, sunt sigura ca daca intreb in jur primesc mai multe, dar zic sa pastram misterul...

This world is watching me...

Version 2.0.1.3

Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu vacanta din Cuba, cu trilogia Fifty shades of grey sau cu rezolutiile pentru 2013? Parca a trecut asa mult timp de cand impartaseam intamplari stupide din viata mea [da, s-au intamplat in continuare, doar ca nu am apucat sa le scriu].

Bun, zic ca se cuvine sa incep cu bilantul 2012 si cu rezolutiile noului an. Ma apuc sa ma uit rapid peste New year, new resolutions desi stiu prea bine ce am scris si cu cat patos poetic am demarat in anul ce tocmai s-a incheiat. Ca sa o dau scurt, din punct de vedere personal a fost un an minunat [de aici si lipsa povestilor triste, melancolice, de inima rea de pe blog], insa din punct de vedere profesional am fost cam pe langa subiect. Sa nu exagerez, traim vremuri de criza insa nu mi s-a micsorat salariul, nu am fost data afara si nu am mancat mai mult rahat decat mananc de obicei. Insa in continuare nu fac mai mult din ce imi place, nu reusesc sa scap de stres, nu scap de oameni idioti si nu progresez. Stiu ce vreau insa mi-e frica sa fac marele pas. Mi-e frica de schimbare si de noi inceputuri; ma simt ca intr-o relatie reesapata care stiu ca scartaie, ca nu mai e ce-mi place [gen nu mai esti barbatul de care m-am indragostit], ca fac compromisuri si ca incalzesc ciorba la nesfarsit. 

Ca sa inchid tot cu ceva pozitiv [una buna, una rea si inca una buna], am vizitat locuri interesante, nu Peru cum imi propusesem ci Cuba [revin cu detalii], am citit muulte carti [printre care si mai sus numita], am ascultat povesti de viata, am descoperit placerea de a bea un vin bun [duse sunt vremurile cand amestecam vinul ieftin cu Cola] si cred eu ca m-am [mai] maturizat. Am invatat ca familia e cea mai importanta constanta din viata mea si ca oamenii care conteaza te iubesc chiar daca esti slaba moarta sau cu oportunitati pe ici pe colo.

As putea sa derulez o multime de alte lucruri, dar vreau sa ma focusez pe viitor.

Asa ca in 2013 [cine stie, o fi ultimul sau au facut mayasii loc pe piatra?] as vrea tare mult sa:

- iau o decizie din punct de vedere profesional si sa traiesc impacata cu ea

- nu pierd 2 prieteni dragi chit ca trebuie sa-mi calc pe mandrie sau sa imi asum o bataie :)

- ma bucur de nepotelul meu [acum are 2 luni, dar creste ca Fat Frumos]

- sa mi impac stomacul care ma "irita" maxim [ah da si sa merg la toate controalele medicale la care sunt restanta]

- sa-i duc pe ai mei intr-un concediu; merita din plin si nu le-o arat suficient de des

- sa nu mai fac exceluri cu calcule de bani, de costuri, de rate, de economii [ok, blufez, nu am reusit niciodata sa strang - here's your resolution, Batman]

- sa ma judec mai bland si let it loose din cand in cand; am doar 26 de ani si ma port de parca as avea +10 si se termina lumea si eu nu am planul final. 

- sa pornesc ideea de business pe care o tot aman

- sa-i gatesc si eu o masa cinstita tanarului care imi face viata mai frumoasa. Adica nu orez, nu paste, nu omleta, ci o friptura de vita medium rare asa cum ii place. Si eventual sa nu fie talpa de bocanc, dragostea ajuta la multe, dar sexul pe stomacul gol sau consternat merge doar o data :)

si ca tot suntem in sezon: sa achizitionez si eu pantofii aia Jimmy C. de la reduceri de pe net-a-porter. 

Asadar, nu am un moto inteligent pentru 2013, nu pot decat sa go with the flow. Asa ca la 20 si ceva de ani.

This world is watching me...

Tu cu cine faci banking?

Sper ca nu cu BCR...

Cu totii stim ce inseamna servicii, ghisee, cozi, nervi, functionari lesinati si in reluare, timp pierdut, hartii inutile, atat in domeniul public cat si in cel privat. Nu ni se mai pare nimic anormal, ci doar speram sa apelam din ce in ce mai putin la astfel de servicii. Ei bine azi, subsemnata a avut o zi libera ca pre-concediu. Zi in care trebuia sa se rasfete la coafor, la masaj si la sala si sa faca niste operatiuni simple gen cumparat euro pentru concediu.

Noi seara nu mancam

La orice petrecere/chermeza/haiduceasca/adunare intre prieteni si rude exista intotdeauna un individ/individa care e la regim. Adica la cura de slabit sau de purificare sau de detoxifiere sau de pocaire. Ambitiosul sau ambitioasa a inceput cura fix in saptamana aia si este vadit incercat/a de sentimente de regret ca "asa s-a nimerit". La inceputul petrecerii, iti explica cu patos efervescent de ce nu poate servi o gustarica sau un pahar: "M-am apucat de regim, trebuie sa mai slabesc, trebuie sa fiu in forma, trebuie sa am o perioada de off". Bine nene, respect pentru initiativa, noi, restul, o sa mancam si o sa bem ca porcii. 

Dupa un timp relativ scurt in care se duce o lupta interna crancena, stimabilul/stimabila declara pompos:"Si totusi, as putea sa incerc niste pui din asta, de fapt am voie pui si asta pare sarac in calorii". Desigur toata lumea aproba iar Gogu'/[n-am idee care e corespondentul feminin] infuleca un mezel cinstit. Urmeaza si o bruscheta mica [sunt doar niste rosii amarate] si un somon afumat [omega 3 e bun in orice cura de slabire]  si un pateu [e cu branza, nu are ce sa faca rau] si un confet [sigur are faina integrala] si o bucatica de tort [doar o lingurita, ca sunt la regim]. Si ca totul sa fie in regula se adauga un pahar de vin [un pahar de vin pe zi e sanatate curata], poate chiar si o sampanie [baloneaza un pic, dar doar de gust] sau un cocktail [sper ca ai pus Cola zero in whisky, sunt la regim].

Cert e ca oamenii aflati la regim ajung sa "guste" mai mult decat toti ceilalti. La sfarsitul serii intotdeauna vor marturisi spasiti: "Vai, gigele, nu trebuia sa mananc/beau, ca sunt la regim, dar o data e ziua ta". Toata ca toate, dar meseria de "regimist" la petreceri nu e usoara..

Noi seara nu mancam

This world is watching me...

Good people

Daca in general remarc prostia si rautatea din jur si aleg sa scriu despre asta, in seara asta am o fapta buna de povestit. 

Incepe asa: intr-o seara friguroasa de noiembrie [no November rain though], ma indreptam eu ca o mondena ce sunt catre un eveniment de mare fite din domeniul feșãn. Unde era locatia mai exact mi-a trecut pe langa ureche, pe stilul ma sui in taxi si aia e [vezi postul cu taximetristii]. Dupa indelungi cautari, am reusit sa gasim strada - Rahmaninov, in Floreasca. Las taxiul si zic sa mergem voios pe jos - afara un calduros grad Celsius basca tocuri de 12cm in picioare. Ca o diva am cautat numarul locatiei prin metoda logica: aaa, aici e numarul 10, acolo 12, deci e absolut firesc sa mergi intr-o directie indicatata de sensul crescator al numerelor. Poti sa faci si 3 facultati ca nu ai cum sa nimeresti numarul ala.

Dupa jumatate de ora de intrebat, mers in toate directiile, google-uit, dat telefoane, constat ca nu sunt numai eu in situatia asta, efectiv lumea [buna] cauta in disperare acelasi eveniment. Cu parere de rau ca o sa ratez poza de la panoul de la intrare si gloria aferenta, imi bag picioarele si decid sa ma retrag spre caldurica garsonierei mele. Domnul care ma insoteste decide sa faca o ultima incercare si intreaba o doamna care parca masina pe deja celebra strada Rahmaninov. Doamna ne spune ca e haos total cu numerotarile, incearca sa ne indrume cumva, dupa care se ofera sa ne duca cu masina. Refuzam politicos insa insista ca nu e mare deranj, ca sta in cartier, ca eu sunt pe tocuri, ca inghetam. 

Ne-a plimbat inca jumatate de ora prin zona pana am nimerit locatia. A fost volubila, simpatica si de mare ajutor. Am vrut sa-i dam ceva, a parut chiar deranjata de gest si ne-a urat distractie placuta.

Ca sa concluzionez: am ramas miscata de gestul ei si imi pare tare rau ca nu-i stiu nici macar numele. Asa ca o ridic in slavi pe blog. 

Ai fi zis ca am mers la Oscaruri de am avut rabdare sa gasesc locatia insa nu era decat atmosfera de covor rosu [vedete, vedete wannabe, piti, piti wannabe]. N-am facut poza la panou, am lasat divele si divii sa se desfasoare. 

Deci, doamna din Rahmaninov, hats off, sunt datoare si recunoscatoare, cand veniti in Tei va intorc gestul [desi aici sunt doar pupeze nu si locatii cu pupeze]. 

Multumesc pe aceasta cale primariei sectorului 2 pentru o buna numerotare a strazilor.

Un taxi numit dorinta

Zilele astea ma chinuie o raceala si o teorie de mare [da, teoriile sunt specialitatea mea]. O sa incep cu o intrebare: Cati taximetristi sunt in Romania? si va zic raspunsul mai incolo.

All the souvenirs

Nu stiu cine a inventat treaba cu suvenirurile pe care le aduci cand vii dintr-o vacanta, dar le urasc cu pasiune. Eu una stiu ca trebuie sa cumpar 10 bucati de cadouri de pe oriunde ma duc. O vedere, un magnet, o pereche de chiloti, o margea, orice numai sa nu vin cu mana in fund. Doar ca nu sunt asa relaxata, gen ma duc intr-un magazinas in ultima zi a calatoriei si dau iama in mizeriile astea de 5-10 euro. Nuu, de cand plec imi fac griji ca trebuie sa cumpar, am in cap o mie de liste si niciodata, dar absolut niciodata nu sunt multumita cu ce am cumparat.  

Ce cumpar: pentru o puzderie de lume magneti si vederi. Pentru Andra cumpar chiloti sau bijuterii [e o chestie reciproca pe care am initiat-o acum muulti ani]. Pentru frati-miu iau camasi, tricouri sau parfumel. Pentru ai mei iau calendare, seturi de coasters [chestiile alea pe care iti pui paharul ca sa nu lasi urme pe mobila], CD-uri cu muzica, tablouase si alte minunatii pe care sa scrie musai orasul/tara vizitate. Ah si ciocolata de 3kg din duty free, aia Nestle cu alune mari. Uite, gigel, ti-am adus un breloc rasuflat, iti place? Asta e de pe tour eiffel, nu altceva. Oare chiar lumea apreciaza astfel de mici atentii sau le arunca intr-un sertar/cos de gunoi?

Ce imi cumpara mie lumea: mie imi plac vederile pe care le atarn cu gratie la biroul meu de corporatist [cliseu, stiu]. Am de asemenea frigiderul plin de magneti care de care mai colorati. Am si o colectie de pahare de shots, pe care sincer nu cred ca o voi folosi vreodata [shot-urile se cam beau in oras, la o crasma]. Am si o colectie de chiloti de la Andra din diverse orase [noroc cu ea ca se duce destul de des in vizite]. Bineinteles ca mai primesc si gherle, tiganii colorate de care nu stiu cum sa scap mai repede [regula mea, arunca-le la urmatoarea curatenie de Craciun], iar de fiecare data zic, pe buna dreptate: O vai, dar nu trebuia [logic ca ma puteam lipsi de cacatul asta kitchos pe care mi l-ai cumparat tu cu drag]. 

Deci care e treaba? Oare sa fie nimicurile astea dovada absoluta ca ne gandim la lumea de acasa atunci cand  umblam prin tari straine? Oare sa mai incurajam mult marketing-ul asta care ii imbogateste pe multi oameni? Oare nu putem sa spunem "m-am gandit la tine" cand ma prajeam la soare in timp ce tu munceai ca sclavu'?

Memories

This world is watching me...

Lucky pigeons

Intotdeauna mi-a fost mila de animalele taiate de catre bunicii mei la tara pentru a prepara o mancare cinstita. Nuu, nu taia puiul ala, nu taia porcul, nu taia rata. Nu, nu am devenit vegetariana cu acest gand altruist in minte, ci pentru ca evit toxinele.

Mai tin minte de asemenea ca vecinii mei de la tara aveau porumbei. Erau foarte pasionati de acest subiect [am inteles te prinde la fel de puternic ca si pescuitul], iar eu cumva am prins drag de aceste vietati. De aceea, cand, de curand, a gatit un prieten bun porumbei, am refuzat sa mananc [nici nu prea aveai ce, erau cam sfrijiti saracii] si m-am gandit la soarta cruda pe care o au.

Ei bine, ajungem in prezent si la intamplarea mea. Sambata la pranz ma trezesc voioasa nevoie mare. Hai sa mancam ceva, sa mergem la mall, sa bagam sala dupa aia, sa schimbam lumea fara ca ea sa ne schimbe pe noi. Termin de mancat, dau sa ies pe balcon. Panica - tot balconul plin cu rahat de pasare. Baii, nu asa oricum, efectiv plin. Ma apuca dracii, nu stiu ce e, de unde dracu' a venit, cum naiba il curat?

Ma uit vis-a-vis. Vecinul din blocul de peste drum creste porumbei!!! La bloc, la ultimul etaj!! Ba, esti prost? Cum naiba s-au aciuiat la mine in balcon? Logic, dumbass ca ai tinut geamurile deschise larg [desi nu era prima oara]. Ce s-a intamplat azi-noapte?Micutii se simteau singuri si au vrut sa schimbe locatia? Cum naiba au nimerit pe intuneric - eu am venit la 11 acasa si m-am culcat...Cati au fost? Dupa mizeria facuta as zice ca 20 pe putin sau au fost foarte bine hraniti [vecine, tu sa fii sanatos].

Dupa o smotruiala consistenta si deloc placuta [da, aveam o gramada de cacaturi in balcon, fara sa-l mentionez pe cel dobandit de la ei], am foarte multe idei in cap:

- o sa mananc porumbel cu prima ocazie -nu conteaza ca nu-mi place sau ca au carnea atoasa, o sa savurez si o sa ma gandesc negresit la cacaciosii de vis-a-vis

- o sa am noroc cu carul la cat material am gasit, ma duc sa joc la loto

- o sa reiau studiul regnului animal, e clar ca am lipsit la lectia de pasari si obiceiurile lor alimentare si nu numai. E imposibil sa livrezi atat de mult rahat intr-o noapte.

- o sa-mi pun termopan in balcon, ca sa nu mai atrag si alti doritori
- peria de 3lei luata de la magazinul de la colt a fost cea mai buna investitie din weekendul asta
- daca aud pe cineva ca-mi spune dragostos "porumbita mea" il dau afara din casa

Cat despre vecinul binevoitor, il las sa-si primeasca ce merita. Frigiderul ii este plin anyway.

This world is watching me...

Loving Mondays

Am un nou gand/proiect: cum sa fac sa fie bine si lunea. Da, luni e o zi de 2 bani in general si nu neaparat ca se intampla toate nenorocirile pamantului ci pentru ca o percepi ca pe o zi de doliu si ca pe sfarsitul lumii. Ei bine, ladies and gentlemen nu e. Hai s-o facem mai frumoasa, hai sa o facem o zi obisnuita, de care sa ne bucuram cu aceeasi intensitate/lipsa de intensitate [important e constanta, da?].

Fucking surprises

... they never turn out great!

O seara obisnuita de duminica. Nimic nu ma multumeste, ma gandesc ca maine e luni din nou, ma apuca deprimarea. In timp ce smotruiesc un pic prin casa si fac curat prin haine, ma loveste o idee de mare senzatie. Il astept pe el, ma imbrac intr-un fel, scot vinul de la rece, pregatesc branza si ciocolata si duminica se va incheia in glorie. Zambesc tamp in timp ce imi imaginez continuarea. 

Face fata dus, se cremuieste toata, se da cu un strop de parfum in locurile alea de care scrie in Cosmo ca "e  combinatie", aranjeaza o lumanarica [de cacat, e cam cald, dar na], scoate costumatia aparent neglijenta dar studiata ca dracu' in oglinda din baie, aranjeaza parul intr-o coada de cal [si ea aparent neglijenta], ia o gura de vin si studiaza un playlist. Se uita la ceas. E 10, ar trebui sa sune. Nu-i nimic, mai pune doar putin vin, sa treaca emotia. 

S-a facut 10 jumate', deja ascult Thalia si "No me enseniaste" [e stiuta treaba ca melodia asta e pentru depresii adolescentine]. Sa-l sun like "ce pana mea faci cand eu sunt aici semi-imbracata si cant cacaturi din telenovelele copilariei mele" sau sa ma prefac totally relaxed and ok. Optez pentru cea de-a doua varianta:

- Ce faci, tu? miaun pe un ton dulce de iti vine sa pui helas...

- Uite prin oras, raspunde el, pe fundal claxoane si zarva. 

- Aa, esti inca in oras, mai vii pe la mine? mierea s-a mai dus...

- Pai, nu cred, ca mai stau un pic si ar trebui sa trec pe acasa sa imi iau haine. Si se face tarziu. Maine seara?

- Sigur, don't worry, nu mai stiam daca ai zis ca vii sau nu. Haide distractie si vorbim! heeeelas :) 

- Te pup! zice el pe ultima suta de metri...

- Te pup si eu, zic smerita in timp ce murmur un "tu-ti surpriza matii"

Mmmm, acum ce sa fac cu vinul si cu outfit-ul studiat? Sting lumanarea, trag niste vorbe de dulce si ma apuc sa ma uit la balarii pe net. Mama ei de duminica, mama ei de surpriza, baga-ti mintile in cap, fetito, ca bun ii vinul ghiughiuliu si singura...

Acum, dilema: sa-i spun intr-un viitor mai mult sau mai putin indepartat ca si gluma "heiii, mai tii minte cand n-ai mai venit in duminica aia, ghici ce, eram imbracata ca o parasuta si te asteptam cu vin si lumanari" sau sa pastrez orgoliul intact si sa o adaug la epic fails numai de mine stiute [si de cei 3 oameni care-mi citesc blogul]? Ha?

Da-i cu vinul ca vine inspiratia...Ce, nu poti sa dormi, cremuita?

This world is watching me...