Biutiful

Traim vremuri senzationale [adica pline de senzatii care mai de care], cu urari de La multi ani pe WhatsApp, cu invitatii la nunta pe Facebook, cu likes in loc de complimente, cu Instagrame in loc de poze stupide dar reale, cu 24/24 sharing online si cu 0% sinceritate. 

De aceea, am fost maxim de surprinsa sa primesc un compliment live, balbait si dragut de la o persoana care n-ar fi promis asa o galanterie. Sa-l redau in forma in care l-am primit:

- Ralu, esti o femeie frumoasa...sa nu uiti niciodata asta...

- Ce?? reusesc sa miaun eu in timp ce mi se dilata pupilele...

Welcome to the jungle

Desi ne-am sofisticat si tehnologizat pana n-am mai putut, viata a ramas o jungla. Luptam intre noi si cu noi insine, luptam pentru putere, pentru supravietuire, vanam fara mila, profitam de vulnerabilitatea fiintelor din jurul nostru si suntem cameleoni sub hainele de firma. Jungla nu mai are liane ci cubicals dar regulile au ramas aceleasi - nu exista reguli, nu exista decat prietenii de moment, nu exista decat dragoste de sine, nu exista Dumnezeu. 

Din vremea tineretilor mele cand credeam ca treaba asta e doar o melodie:

Welcome to the jungle

This world is watching me...

Puzzled

De cand ma stiu, aud o fraza obosita menita sa justifice toate mizeriile si lucrurile naspa care ti se intampla - totul se intampla cu un scop, o sa vezi mai devreme sau mai tarziu. Totul e parte dintr-un puzzle maaare in care piesele se leaga, doar ca exista 2 probleme: nu vezi de la inceput contextul mare sau cum arata imaginea de ansamblu si nu stii cat o sa dureze pana cand gasesti piesa care lipsea. Si ar mai fi ceva: puzzle-urile ar trebui sa fie doar pentru copii pentru ca ei au mintea limpede si simplista, nu fac scenarii si presupuneri si nu au o strategie. 

Revenind la intelepciunea straveche, se pare ca exista oameni buni sau care fac lucruri bune [pentru altii, benevol] si oameni care isi vad doar propriul interes. Cumva, intotdeauna am fost in prima categorie. Adica imi pasa mai mult de ceilalti decat de mine. Incerc sa tin cont de parerea si sentimentele omului de langa mine inainte sa ma gandesc la mine, imi ajut prietenii inainte sa fie nevoie, fac si munca colegei de birou ca sa iasa prezentarea ok si renunt la chestii ca sa-i fac pe plac mamei. Nu sunt frustrata ca am o abordare de toanta sef, de cele mai multe ori sunt fericita ca ajut. Desigur, intotdeauna ma gandesc ca atata timp cat esti bun cu oamenii vei atrage lucruri bune in viata ta. 

Si aici intervine dilema: imi lipsesc cateva piese esentiale din puzzle caci lucrurile bune nu par sa se intoarca. Nu mi se intampla cacaturi in mod constant, ci doar atunci cand cred ca lucrurile merg bine. 

Asadar sunt in cautare de piese, cine mi-a luat fix piesa care imi trebuia acum, va rog sa mi-o inapoieze. 

- As vrea sa continui jocul...sopteste timid ea

- Cred ca ai gresit jocul, nu era puzzle, ci sah. Mat....se aude o voce din intuneric...

This world is watching me....

Let them go

Am vazut de curand un episod dintr-un serial in care personajul feminin explica cum si de ce a calcat stramb in [afara] relatia ei. Nu, nu a fost plictiseala sau razbunare sau alcool peste masura. A fost o chestie asumata [si nu doar un one time event] pe care o regreta, insa din care a invatat ca de fapt il iubeste pe cel pe care l-a inselat. . Pai cum cucoana te-ai prins ca il iubesti pe boul pe care l-ai omenit? Cand erai cu poalele-n cap sau cand fumai tigara de dupa? "Mmm, nu m-am convins din prima, mai incerc pentru urmatoarele luni, daca nu merge inseamna ca eu chiar tin la Georgel. Care sigur o sa inteleaga si o sa aprecieze maxim momentul in care ii spun ca mi-am dat seama ca il iubesc pe el pentru ca l-am inselat in mod repetat si nu a functionat".

Stiu, suna siropos si putin credibil dar mie mi-a aprins un beculet. Cum ca viata asta se joaca cu sentimentele tale. Cum ca realizezi chestii importante prea tarziu si prea cand nu le mai ai. Cum ca ti se pare ca esti prost acum, dar de fapt maine poti sa fii si mai prost. Cum ca gemul de prune pe care ai putea sa-l mananci azi e mai bun decat dulceata de rubarba care crezi ca-ti trebuie maine. 

Melodia asta cam spune ce gandesc eu acum:
Let go

si avem si varianta romaneasca:

M-am indragostit numai de ea

Asa ca traieste azi, fii multumit azi, iubeste azi si spune-i azi. Don't let them go...


This world is watching me...

I'm paying cash

          Povestea cardului meu de credit cred ca e povestea multor oameni. Mi-am dorit libertatea de a cheltui bani cand am nevoie, nu doar cand am. Am cheltuit, am fost fericita cu pantofii, curelele, biletele de avion pe care mi le-am achizitionat la un click sau POS distanta. Culmea e ca libertatea de a cheltui bani pe care nu-i ai nu e doar un moft asumat ci o pacoste financiara si sufleteasca. Cu ajutorul dobanzilor ingrate si deloc simbolice care te afunda si mai tare in datorie, m-am luptat 2 ani in mocirla ratelor lunare destul de grase, fara sa ma mai bucur de vreo cumparatura spontana.

           Dar azi, ca un alcoolic vindecat, pot sa dorm linistita ca am inchis datoriile, nenorocitul de card mi-a expirat, iar ispita rochiilor de care nu am nevoie neaparat nu ma mai ademeneste. Dupa 2 ani de cotizat dobanzi ca la balamuc, ii urez bancii un mare KISS my ASS [varianta soft care poate fi reprodusa aici] si te pup, pa pa.

Libera in saracia mea e muult mai bine decat dependenta de mofturile over priced*.

si morala, in caz ca erau dubii ca lipseste:

This world is watching me... I'm paying cash

*sa-mi fi cumparat 5 perechi de Louboutin si nu plateam atat cat am cotizat la cardul minune.

Fotbal si poezie

De mult ma chinui sa ajung si eu pe stadionul de fotbal Arena Nationala din Bucuresti sa vad un meci in mod civilizat. Asa ca in seara asta, iata-ma printre suporteri infocati din toata tara sa sustin o echipa cu care nu tin in mod obisnuit, Steaua, intr-un meci cu o neica nimeni Dinamo Tibilisi. 

Va impartasesc din intelepciunea acumulata in marea partida:

- sa nu cumva sa ai cosmetice la tine pentru ca trebuie sa le arunci la intrare. Da, stiu, te gandesti de ce mama naibii  ar veni cineva cu farduri la meci, insa o femeie cam are mereu o treaba de retus sau last minute date in geanta. Asa ca pe mine distractia la meci m-a costat 20 ron biletul si 130 ron rujul. 

Drama queen

Dupa jalea din ultimele saptamani si concluzia ca sunt o candidata serioasa la premiul Cel mai prost din curtea scolii, apare el cu:

Raspunsul meu, mai vocal si mai rosu:

Cine are ceva de analizat sau vreo problema de despicat in 100 sa apeleze la mine. Ofer analize minutoase si absolut inutile, creare de probleme false, amplificare gratuita a unor chestii minore, victimizare pentru cacaturi care nu conteaza, invinuire pentru decizii indiferent ca au fost bune sau nu -  rog seriozitate, dau la schimb drama. 

This world is watching me... I'm a woman, I over-analyze...

Cel mai prost din curtea scolii

Am unul din acele momente in care ma simt fix cel mai talamb om de pe planeta. Cel mai idiot, cel mai cu vaca, cel mai "acum am coborat din copac". Si faza tare e ca e mai rau ca la scoala cand nu stiai lectia sau nu pricepeai cum vine integrala aia.

Daca stii sentimentul, atunci esti cu mine acum. Intr-un film prost. Nu vreau sa elaborez pe ce s-a intamplat de ma simt asa, ci pe ce fac mai departe. Daca as fi un om matur, as zice "ok, feedback taken", as analiza ce e de facut pe viitor si as merge mai departe surazand ca am ce sa invat.

Cum nu sunt inca un om matur ci doar pretind, ma simt trantita de toti peretii, fara sanse de a scapa de tristete semi-furioasa. Sunt nervoasa pe mine, pe context, pe lumea care nu ma intelege [desi nu zic nimic in sensul asta], pe orgoliul meu de 2 bani, pe mintea mea care nu poate sa inteleaga ca a gresi e omenesc. Si ca uneori exista subiect fara predicat si e ok. Si ca nu trebuie sa faci mare buzz daca azi nu stii, daca maine nu stii, dar poimaine o sa inveti.

O sa ma calmez, o sa-mi pun o muzica buna, o sa sterg zambetul fals de pe fata, o sa ma scutur bine de cenusa asta pe care mi-am pus-o in cap si o sa incerc sa trec peste. Probabil nu o sa-mi iasa din prima, probabil o sa mai sufar in tacere ca o eroina penibila din filmele alea de casa [adica in care o ea trece prin toate cacaturile singura si neajutorata si vine unu' si o scoate din buda fara ca ea sa-i fi zis vreodata vreo problema sau suferinta*].

Fredonez "dupa rau vine bine" si ma gandesc ce bine e sa fii un om responsabil si matur....

* nu ati vazut niciun film cu plot-ul asta? inseamna ca sunt singura care mai pune botul la filme cu rating sub 6 pe imdb.com.

Splendoare in iarba

Mama, ce-mi plac oamenii carora le plac natura/sa fie in natura/sa fie liniste si pace/sa iti auzi gandurile/sa admiri fauna si vegetatia/sa fii aproape de cer/sa nu simti miros de tutun sau de gaze de esapament/sa nu auzi claxoane si injuraturi. Daaar, eu nu sunt una dintre ei...

De deochi

Zi nasoala de luni. O stii, o astepti, o atragi.

Dupa o sedinta, imi bubuie capul. Nimic anormal ai zice, insa e durere din aia de iti vine sa iti iei lumea in cap si sa lesini de buna voie. Ma duc la masaj, ma plang de durerea mea si mi se spune ca sunt deocheata [nu, adica nu pornache], adica treaba de mai jos:

Deochiul este o superstiție care spune că anumite persoane, în special copiii și lăuzele^[1], pot fi "vătămate" printr-o privire admirativă sau invidioasă. Deochiul se manifestă prin dureri de cap, căscat continuu, febră [..]. Deochiul poate fi involuntar sau intenționat, însă efectele sunt identice și proporționale cu puterea invidiei sau admirației^[2].

[sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Deochi]

Cum nu sunt nici superstitioasa nici lauza, ma pufneste rasul. Lasa-ma nene cu deochiul tau, ii zic baiatului care 'muncea' la celulita, pardon fermitatea picioarelor mele. Insa el ii da inainte si baga rapid un Tatal nostru. Il aud cum casca incontinuu. Bai, e nasoala treaba, imi zice vadit preocupat. Cineva te-a secat de energie pozitiva si te-a incarcat cu energie negativa. Haide, Chuckie [Norris], coboara cu noi pe pamant; cine sa faca una ca asta? Am continuat noi povestea, eu nu si nu, el da si da; cert e ca dupa masaj si rugaciune ma simteam mai bine. 

Acasa in schimb m-a luat iar o durere puternica de cap de imi venea sa plang. Stau sa ma gandesc cu cine am interactionat,daca au ochii albastri [rumour has it ca persoanele cu ochii deschisi la culoare te pot secatui de energie], daca m-a privit cineva intr-un fel [bineinteles ca doar m-am imbracat like a boss], dar nu ma incanta concluziile. 

Ma mai uit un pic pe net si dau de un descantec [pe care evident nu l-am 'imbratisat']:

Dacă cutareva om rău la ochi se uită pătrunzător la altul și nu-și aduce aminte de sine, atunci acela la care se uită e deochiat. Fiindcă suferința aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește deochi, adecă boala provocată de ochi răi.
Cel deochiat are durere de cap, puțină fierbânțeală, aprinderea feții și n-are gust de mâncare și de regulă cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nemica.

[sursa http://ro.wikisource.org/wiki/Desc%C3%A2ntec_de_deochi]

 

Deci? Sa credem in povestile astea sau sa ne linistim? Sa ne ferim de ochii incantator de verzi ai oamenilor si de glumele deocheate? Sa ne zicem de deochi sau sa luam un Nurofen cinstit [doua la nevoie]?

This world is watching me...sper sa nu ma mai deoache :)