Hello, it feels good to be here

Tot aud de flecareli si opinii de genul "vai, ce nasol ca imbatranesti", "trebuie sa te mariti pana in 30 de ani ca dupa aia nu te mai ia nimeni" si alte variatuni pe tema asta. 

In mintea mea, uite cum sta treaba cu sentimentele, sexul si varsta: it gets better in time. 

De exemplu e bine cand:

U should've said no

In timp ce mergeam ca floarea spre casa cu un mijloc de transport in comun foarte prietenos, aud o discutie de mare angajament:

- Ba, eu doar sa n-o prind cu vreun prieten de'al meu, in rest e treaba ei. Asta e filo"z"ofia mea - se lauda un Gigel la vreo 30 de primaveri cu alura de om educat si foarte destupat la minte.

- Da bai, sa stii ca ai dreptate. Pana la urma, si noi mai calcam stramb, dar e vorba de principiu - il sustine inflacarat prietenul lui, la fel de cult si manierat chiar si atunci cand se scobeste in nas in vazul tuturor.

Amuzata, ma fac ca privesc aievea pe geam la ninsoarea care se depune incet dar sigur. Si stau sa ma gandesc la principiile mele referitoare la inselat intr-o relatie.

As vrea ca tu sa fii sufletul meu pereche.

Totusi, sunt constienta ca s-ar putea sa nu fii. 

Sper ca daca totusi iti intalnesti sufletul pereche [gen colega bruneta cu fuste "curea"] sa fii sincer si sa-mi spui astfel incat sa nu ne mai pierdem timpul.

Totusi, s-ar putea sa nu-mi spui si sa joci in paralel.

Daca te iubesc, o sa te iert.

Daca nu ma iubesti, o sa o faci din nou.

Daca te iubesc in continuare, o sa regret sincer ca te iubesc si o sa plec. Nu lupt chiar daca iubesc.

Cu mica mea teorie in cap, cobor din autobuz si ma loveste vantul in moalele capului. Asta nu e vreme de lansat  postulate, ba baieti. Aveti grija la prieteni ca-n rest toate bune...

Remember this one

This world is watching me...

Good cause

Vad din ce in ce mai des cauze pe Facebook. Hai sa strangem 10000 de likes pentru cutare copil bolnav, sa gasim cainele ratatcit al lui tanti Nina, sa protestam toti sa nu se desfiinteze Smurd, sa nu mai alimentam la Petrom pentru o zi si alte balarii de genul asta.

Fratilor, sa fim seriosi! Cu o floare nu se face primavara! Nu asa ajutam sau facem vreo diferenta. Daca chiar iti  pasa, doneaza bani, du-te la orfelinat cu jucarii, iesi in piata Universitatii si spune-ti pasul, dar nu mai trimite cauze stupide.

Hei, fetelor, ce ziceti strangem 100 000 de likes ca sa nu mai avem menstruatie in fiecare luna ci macar la 2 luni? si no more PMS? Zic ca e momentul sa punem piciorul in prag, cine Dumnezeu s-a gandit la monthly pain??

This world is watching me...

Romania, trezeste-te

Urmaresc stirile si evenimentele nefericite care se intampla in Bucuresti de o saptamana. Recunosc, nu am fost in mijlocul valtorii de la piata Universitatii, nu am protestat sau iesit cu pancarda, nu am vociferat sau emis vreo parere autorizata. Am ascultat insa mesajele si argumentele fiecarei parti si simt cumva nevoia sa impartasesc si eu un gand, fara vreo pretentie jurnalistica.

I'm no queen but I sure look like one

Te intalnesti cu o prietena pe care nu ai mai vazut-o de mult timp. Super, un Machiatto si o tarta cu fructe si toata prietenia de acum 5 ani se va suda la loc. 

- Ce bine arati! Ce mai faci? 

- Multumesc si tu la fel [mori, ca esti prea slaba]

- Ce ne luam? Eu vreau si o tarta cu zmeura, uite ce bine arata.

- Eu nu mananc seara [scot zambetul triumfator, sper sa ti se depuna tarta aia fix pe solduri].

- Ah, eu nu am probleme. Mananc orice si nu ma ingras. 

- Oh [where is the justice in this world??]

....

- si spune-mi ce mai faci, unde lucrezi, pe unde iti petreci concediile..

Si asa incepe discutia serioasa. Si se perinda intrebari care de mai care mai alunecoase. Si stai si te intrebi ce Dumnezeu aveai in comun cu persoana asta. Tot farmecul de altadata s-a dus naibii si acum a ramas doar o competitie dezarmanta, cine arata mai bine, cine se plimba pe nush unde, cine are unghiile mai false, cine are masina mai noua. Nu ma simt confortabil decat daca am mai multe bile albe.

- Ce dragut ca ne-am vazut dupa atata timp, we should do it more often.

- Daa, si eu zic la fel.

- Unde ai masina parcata?

- Nu am venit cu masina, ma duc cu taxiul.

- Ah, da si mie mi-a fost frica de trafic.

- Nu, nu am masina.

- Aa, e ok, vrei sa te las eu?

- Nu multumesc, e ok. 

...Mi-a ramas aa-ul in gat si am plecat cu un sentiment ciudat. Da, asta facem zi de zi cu colegii de serviciu, cu vecinii, cu some of our friends si posibil cu iubitii. Aratam the best of us si vrem sa epatam. 

Glamorous

Long live fake & show off!!

This world is watching me...

Runaway

Asa m-a apucat un gand de duca, imi vine sa las naibii job-ul, creditul, viata haotica din Bucuresti si sa plec...Si nu, nu vorbesc de o escapada, de un weekend sau de o luna. Cumva tot sentimentul de libertate, relaxarea, distractia si buna dispozitie capatate intr-o vacanta se duc naibii dupa o zi la birou sau dupa o prostie birocratica pe care trebuie sa o infrunt. Culmea e ca imi place ceea ce fac, sunt ok cu stresul zilnic, sunt ok cu viata mea [oh really??], dar din cand in cand imi vine sa-mi iau campii si sa ma retrag pe o plaja si sa fac cocktails si sa fiu straina de cuvintele asap, trafic, intretinere, viziune, sedinta, apometre, lucru in echipa, responsabilitate. 

Si unde sa ma duc? Si ce sa fac? Si cum sa-mi platesc rata? Si cum sa traiesc? Si familia mea? Si prietenii? - siguur, ratiunea vine sa-mi taie elanul. Taci tu, o sa ma gandesc la un plan, mai lasa-ma un pic sa visez. 

This world is watching me...

New year, new resolutions

Eram in masina care gonea furios spre Golf der Sur Tenerife si simteam gustul vacantei. Eram echipata in pantaloni scurti, tricou, sandalute si ochelari de soare iar mintea mea ingropa cu succes emailuri, exceluri si deadline-uri si aducea la suprafata doar rasfat, soare, distractie si un pic de dragoste.

Cum ma minunam eu de frumusetea privelistii de afara, prietena mea de pe locul din fata dreapta lanseaza intrebarea: "si, care sunt rezolutiile voastre pentru 2012?". Pac, s-a dus naibii concentrarea. Sunt nepregatita in fata intrebarii. Tac si ii astept pe ceilalti colegi de road trip sa raspunda [vorba aia, desteptul intai asculta, dupa aia vorbeste]. Vreau sa merg in US, sa imi iau casutza, sa fac un copil [pam, pam], sa incep o afacere - toate astea se perinda rapid si eu sunt in continuare nepregatita. Sandalele si soarele nu ma ajuta, nu am un excel la indemana si nicio strategie. Buun, nu ne panicam, hai sa fim spontani. Carevasazica, pana acum, m-au motivat faptul ca scriam rezolutiile pe blog si iarna de afara. Acum sunt la caldurica si mintea mea zburda nelinistit.

Vine randul meu si incep un discurs poetic despre viata si asteptari. Vreau sa zambesc mai des, sa ma stresez mai putin, sa nu am asteptari atat de mari de la oameni, sa calatoresc nush unde [bine, recunosc, nu chiar oriunde ci tocmai in Peru], sa fac un amarat de pas inainte cu scrisul si...cam atat. Ma uit in jur, nicio reactie dubioasa. Insa eu nu sunt multumita [pai care-i treaba cu asteptarile, Batman?], nu am avut timp sa procesez, trebuie sa le mai filtrez un pic. Discutia se termina ca din senin si eu raman imbufnata. Cum de nu m-am gandit pana acum - e 27 decembrie si eu nu am facut sumarul anului 2011 si rezolutiile pe 2012? Ufff, vacanta mi-a luat mintile :)

Asadar, proaspat intoarsa acasa din tarile calde, ma apuc sa scriu rezolutiile. In 2012, imi propun:

- sa scriu mai mult si sa atentez la Go public

- sa ii ascult mai mult pe oamenii care conteaza pentru mine

- sa ma vait mai putin [am mancat un iaurt, vai ce m-am ingrasat]

- sa ma apuc serios de Pilates [am citit o super carte despre asta, de abia astept sa incep]

- sa ii ajut pe ai mei sa treaca peste criza pe care o au [criza de la 50 de ani sau cum s-o numi ea]

- sa fiu o prietena si o iubita mai buna

- sa gasesc echilibrul [ok don't go poetic on this one]. Vreau sa fiu multumita de ce am, sa invat sa apreciez lucrurile marunte pe care mi le ofera viata si vreau sa traiesc in armonie cu mine.

ok, ar mai fi un "sa gasesc o tunsoare care sa ma avantajeze si sa-mi faca parul perfect drept fara placa" daca nu cer prea multe.

2012, I welcome you with my open arms!*

* Oare e ultima oara cand fac rezolutii sau calendarul mayas got it all wrong??

This world is watching me...

Faith (less)

Inainte oamenii mergeau sa-si marturiseasca pacatele la preot. Mai tarziu la psiholog. Acum, toti, pur si simplu, isi fac blog.

Nu stiu cand s-a intamplat fenomenul dar putin cate putin am pierdut din credinta in Dumnezeu. Am fost foarte credincioasa cand eram micuta, m-am indoit cand eram prin gimnaziu, am fost furioasa si am contestat existenta lui cand eram in liceu si am culminat cu a fi indiferenta prin facultate. Acum incerc sa recapat ce am pierdut insa pare un drum anevoios in care intrebarile imi pun piedici, iar franturile de raspunsuri simulate ma dor.

Dar merg incet, incet, ma ridic si ma inchin timid si merg mai departe cu farama de credinta curata pe care o plazmuiesc in mintea mea. De data aceasta e diferit, nu postesc, nu pup icoane, nu imi fac cruce si nu sunt fatarnica in rugaciuni. Sunt eu si El, oricare ar fi El si Inger, ingerasul meu...

This world is watching me...

2011 we made it

Vine acel moment din an cand trebuie sa te uiti inapoi - se numeste decembrie si ne da batai de cap si melancolii, dar si cadouri, momente petrecute alaturi de cei dragi si amintiri.

Inca nu am sa analizez ce am facut eu specific in 2011, insa am dat peste un filmulet care vine ca un sumar al anului din punct de vedere evenimente politice, culturale, economice. In acest context, ma intreb unde sunt eu, oare contez in puzzle-ul imens al lumii? Oare misc vreo patratica, vreun pixel, vreun nanometru sau sunt ca firul de nisip pe care daca il iei din gramada nu face nicio diferenta?

Zeitgeist 2011

This world is watching me...

Say cheesee, gorgeous

Nu am fost niciodata fotogenica. La inceputurile carierei de "pozata" ma ofticam maxim si jeleam ca nu ies si eu decent in poze, ca nu am o postura de Doamne ajuta, ca zambetul meu nu e seducator si ca moaca mea e cel putin stupida. Dupa aceea, a urmat perioada de chin artistic. O data cu progresul tehnologic, ma stresam sa gasesc pozitii interesante, priviri pierdute [aka dubioase] si caracteristici care m-ar ajuta [desi stii cum e: doar photo shop te mai poate ajuta], totusi la vremea respectiva shooting-urile profesioniste nu erau la indemana oricui deci prietenele erau cele care te trageau in poza. Dar nu, nici asta nu m-a ajutat. Si nu, nici momentele aparent spontane [poze cu grupul cand sunteti la munte/mare/wherever else] nu ma incantau nespus; toata lumea iesea grozav doar mie imi statea parul ca naiba si paream grasa [da, da, women thing].

Evident ca a exista si o perioada de overdo it. Mi-au iesit niste poze pe ici pe colo pe care le consideram dragute si pe care le postam pe retelele sociale [la inceput a fost hi5.com, acum sunt facebook si google+] si crestea inima in mine cand imi spunea cineva ca ii place poza mea.

Buun si ajungem la momentul prezent cand doar ma amuz. Da, mi se pare ca sunt scoasa din cutie, am un super outfit, machiajul e la locul lui, parul e ok, sigur ies ca o diva in poza. Surpriza vine ca o palma nemeritata, vad poza si apare cu totul altceva: parul sta total anapoda, am 5kg in plus si nici vorba de diva, doar o curca plouata cu un zambet tamp [ok, macar nu am buzele tuguiate ca orice pisi care se respecta]. Ok, exista de altfel si posibilitatea ca eu sa ma vad intr=un mod mult prea critic si eronat dar vorba aia, daca chiar eram o diva, ajungeam departe.

Ceea ce am invatat e ca nu conteaza cat de fotogenic esti atata timp cat esti ok cu tine, ai prieteni care nu te judeca dupa aspectul transmis de pixelii aia nesuferiti si nu esti disperat/a dupa complimente si potentiale abordari din partea sexului opus. Ok daca chiar iti doresti mii de like-uri la pozele noastre, comentarii de genul "esti o papusa"*, "vai ce tonifiata esti" zic sa recurgi totusi la photo shop. Glumesc, ar trebui sa iti reevaluezi increderea in tine.

Si totusi daca nu merge chestia cu increderea, iata cateva sfaturi de la specialistii Sony referitoare la portrete:

1. Nu trebuie sa te feresti de zoom in-uri - close-up-urile te pot ajuta daca sunt facute cum trebuie.
2. Foloseste cat mai mult background - surprinde scarile, veioza din cadru, copacul din spate.
3. Capul intotdeauna sa fie in partea superioara a pozei caci asta creeaza echilibrul pozei [ok, am tradus ca naiba insa here you have: keep eyes in the upper third].
4. Foloseste-te de linii si de lucruri care ies din tipar - apparently pozele cu caramizi in fundal ies minunat.
5. Schimba unghiul - nu sta tot timpul cu capul orientat spre dreapta si cu mana in sold, great things can happen if you change the angle. Just like in life I would add.

* If you're a plastic Barbie, all can i wish for u is to have a fantastic life as the one you have or pretend to have on Facebook.

This world is watching me...No photos please :)