Different kind of December

Vorbeam zilele trecute cu o prietena de cat de repede trece timpul. Iar e decembrie, luna reflectiilor, a masuratorilor si a proiectiilor. Luna aia nesuferita cand iti da cu virgula cand te uiti inapoi. In cazul meu, de data asta, e altfel...

Inceputul lunii decembrie m-a gasit intr-un nou inceput. Am facut pasul cel mare de a ma muta din tara. Il asteptam ca si cand, de ani buni. Asteptarea de altfel a fost pasiva caci nu m-am zbatut sa o transpun in realitate, pana de curand. Asadar, latent, speram ca Mos Craciun o sa vina cu o super oferta de job, o experienta internationala fantastica, de nerefuzat si eu o sa fiu foarte pregatita, partenerul o sa fie si el pregatit, familia o sa sara in sus de bucurie si toti prietenii mei o sa deschida sampania. Semn ca nu eram pregatita :)

Dar sa merg un pas inapoi... 2017 a fost intens. Din multe puncte de vedere. A inceput minunat, cu o vacanta in Thailanda, la plaja, cand in Bucuresti temperaturile era mult sub 0 grade, iar nametii incurcau traficul si buna dispozitie a tuturor. Au urmat apoi luni intense de munca, ore lungi la birou, proiecte si multe calatorii in interes de serviciu. Ziua mea de nastere m-a gasit in Casablanca, ascultand muzica buna in cafeaneaua lui Rick (da, acea cafenea din celebrului film) si sorbind un vin bun, alaturi de el. Dupa care totul s-a miscat intr-un ritm ametitor si nu neaparat bun...

Eu strig, tu auzi?

Iata-ne impreuna dupa atata timp, atatea luni de cand m-am holbat la laptop incercand sa scriu ceva pentru sufletul meu. Nu, nu a fost pentru ca nu am avut nimic demn de povestit sau ca n-am trait dileme pe care sa le impartasesc aici in coltul meu restrans. Ci pentru ca penita digitala s-a blocat incet incet, poate din lipsa de curaj, poate din lipsa de asumare. 

Incerc aici un re-inceput timid, ca sa ma conving pe mine ca sufletul meu nu e gol, ca mainile mele pot sa transpuna povesti, asa cum o faceau odata. 

Am fost aseara la o piesa de teatru, un monolog livrat impecabil de catre Ilona Brezoianu, in regia Lia Bugnar. Piesa se numeste Fata din curcubeu si e o capodobera care merita vazuta si simtita. 

Rain on my parade

Imi place ploaia. Mai ales cand sunt singura si la adapost; ma face sa ma simt linistita si imi da o clipa de ragaz. Ragaz pe care de obicei nu-l gasesc zi de zi, printre exceluri la birou, printre convorbiri hands free furate dis de dimineata in masina sau printre momente de "aaah, finally acasa" seara tarziu cand rasucesc cheia in usa, gandindu-ma ca nu mai apuc sa pun o masina de spalat pentru ca e iarasi tarziu si deh se aude in bloc. 

Acum ca ploua turmentat si sunt singura cu gandurile mele, astern pe hartia virtuala ipoteze de lucru. Varsta te schimba in mod clar. 

Despre 3.0

Da, mult asteptata reflectie asupra varstei "infame" de 30 de ani a venit. Stiu, se adauga sirului foarte lung al povestilor si pildelor de pe internet, de la diverse persoane, probabil mult mai acreditate decat mine in domeniul asta. Asa ca inainte sa incep, adaug nota de subsol ca e o reflectie pur personala, fara promisiuni de adevar absolut sau descoperiri uluitoare. 

In curand, adaug inca un an in cartea vietii mele. Si de data asta schimb prefixul, ceea ce impune sa marchez solemnitatea momentului. Cu gandul ca am invatat ceva in cei aproape 30 de ani, vreau sa redau aici momentele mele de a-ha sau din contra alte intrebari ce se adauga in noul interval de ani. 

2016, make it count

Am intrat incet incet in noul an, intr-un ritm foarte lenes; inca folosesc "la anul, o sa ..." si ma bucur sincer ca nu mai trebuie sa scriu data undeva [remember school, cand scriai data sus in dreapta si in primele 2 luni ale anului nou scriai anul precedent?]. Pana imi recapat productivitatea si entuziasmul la serviciu, am stat si am pregatit o listuta cu rezolutiile pentru 2016, ca simt ca e propice sa-mi dezgrop abilitatile de control freak pe care le posed:

New year, different pulses

Perioada aia nesuferita din an a venit. Cand e frig si iti ticaie un ceas cu cuc in cap. Ce am facut in anul care a trecut, sunt mai aproape de visurile mele, am fost o persoana mai buna, zambesc cu incredere spre noul an?
Cred ca intrebarea care imi sta pe creier pe repeat e daca a fost un an bun pentru mine. De obicei, raspunsul era un da timid, un nu hotarat sau un zambet mare mare. Ei bine, acum e fifty shades of grey, a fost mult asteptat, mi-am luat bilete in primul rand, a venit cu promisiuni fierbinti, dar a fost sub asteptari, cu cateva scene bune de ... Ras.

Baggie style

Cand eram tanara si aveam o minte necoapta, lucram cu extremele. Mergeam pana in panzele albe ca sa fie bine. Cu dragostea sau indragosteala functionam in acelasi ritm. 

De aceea, n-o sa uit niciodata ceea ce numesc acum perioada "punguta". Da, momentele alea cand cari pungute dupa tine cand esti intr-o escapada romantica. Mergem la tine dar trebuie sa-mi iau punguta cu de toate. Stau peste noapte dar imi trebuie un milion de lucruri, si, cum nu suntem in faza aia serioasa a relatiei in care imi las lucruri la tine, le car tot timpul dupa mine.

That day

Ziua aia pe care o astepti de mult. Ziua aia pe care credeai ca n-o vei mai trai niciodata. Ziua aia de care credeai ca se pot bucura toti oamenii de pe Pamant, mai putin tu. Ziua aia a venit si pentru mine...

Leave left left

Am vazut de curand un film care dezbatea problema parasitului intr-o relatie. Adica cine a parasit pe cine si deci profilul fiecaruia in aceasta privinta. Concluzia, evident, dupa o numaratoare cinstita, era ca unii sunt parasiti de fel si altii parasesc. Suna stupid si nu pretind ca exista vreo regula dar hai sa analizam putin.
Mi-am facut si eu numaratoare si am ajuns la nefericita concluzie ca de obicei am fost cea parasita.

Habits

Povesteam cu ceva timp in urma in Mornings despre obiceiul prost de a ma trezi greu dimineata. Obicei pe care l-am capatat din dragoste, de la el. Intre timp si dragostea si el s-au dus, dar eu am ramas cu obiceiul nesuferit.
Cum se face ca intr-o relatie preluam cate putin din lucrurile frumoase de la cealalta persoana, dar intr-o mai mare masura obiceiurile nesanatoase sau mai putin bune?