Splendoare in iarba

Mama, ce-mi plac oamenii carora le plac natura/sa fie in natura/sa fie liniste si pace/sa iti auzi gandurile/sa admiri fauna si vegetatia/sa fii aproape de cer/sa nu simti miros de tutun sau de gaze de esapament/sa nu auzi claxoane si injuraturi. Daaar, eu nu sunt una dintre ei...

De deochi

Zi nasoala de luni. O stii, o astepti, o atragi.

Dupa o sedinta, imi bubuie capul. Nimic anormal ai zice, insa e durere din aia de iti vine sa iti iei lumea in cap si sa lesini de buna voie. Ma duc la masaj, ma plang de durerea mea si mi se spune ca sunt deocheata [nu, adica nu pornache], adica treaba de mai jos:

Deochiul este o superstiție care spune că anumite persoane, în special copiii și lăuzele^[1], pot fi "vătămate" printr-o privire admirativă sau invidioasă. Deochiul se manifestă prin dureri de cap, căscat continuu, febră [..]. Deochiul poate fi involuntar sau intenționat, însă efectele sunt identice și proporționale cu puterea invidiei sau admirației^[2].

[sursa http://ro.wikipedia.org/wiki/Deochi]

Cum nu sunt nici superstitioasa nici lauza, ma pufneste rasul. Lasa-ma nene cu deochiul tau, ii zic baiatului care 'muncea' la celulita, pardon fermitatea picioarelor mele. Insa el ii da inainte si baga rapid un Tatal nostru. Il aud cum casca incontinuu. Bai, e nasoala treaba, imi zice vadit preocupat. Cineva te-a secat de energie pozitiva si te-a incarcat cu energie negativa. Haide, Chuckie [Norris], coboara cu noi pe pamant; cine sa faca una ca asta? Am continuat noi povestea, eu nu si nu, el da si da; cert e ca dupa masaj si rugaciune ma simteam mai bine. 

Acasa in schimb m-a luat iar o durere puternica de cap de imi venea sa plang. Stau sa ma gandesc cu cine am interactionat,daca au ochii albastri [rumour has it ca persoanele cu ochii deschisi la culoare te pot secatui de energie], daca m-a privit cineva intr-un fel [bineinteles ca doar m-am imbracat like a boss], dar nu ma incanta concluziile. 

Ma mai uit un pic pe net si dau de un descantec [pe care evident nu l-am 'imbratisat']:

Dacă cutareva om rău la ochi se uită pătrunzător la altul și nu-și aduce aminte de sine, atunci acela la care se uită e deochiat. Fiindcă suferința aceasta e crezută ca efect al privirii ochilor, ea se numește deochi, adecă boala provocată de ochi răi.
Cel deochiat are durere de cap, puțină fierbânțeală, aprinderea feții și n-are gust de mâncare și de regulă cade într-o stare de moleșeală, de nu poate lucra nemica.

[sursa http://ro.wikisource.org/wiki/Desc%C3%A2ntec_de_deochi]

 

Deci? Sa credem in povestile astea sau sa ne linistim? Sa ne ferim de ochii incantator de verzi ai oamenilor si de glumele deocheate? Sa ne zicem de deochi sau sa luam un Nurofen cinstit [doua la nevoie]?

This world is watching me...sper sa nu ma mai deoache :)

Doar un e-mail sa-ti mai trimit

Observ cu tristete cum oamenii nu-si mai scriu mail-uri personale. Sigur, e mai simplu sa dai un SMS, un telefon, un mesaj sau tag pe Facebook, dar eu ce fac cu cele 3 adrese pe care le am? In fiecare seara, intru pe toate 3 si sterg majoritatea newsletter-urilor, spam-urile, notificarile de pe Linkedin, ofertele emag sau groupon, facturile de la RCS si Vodafone. Nimic, dar nimic personal. 

Ma uit la ofertele de la Victoria's secret; o fata zvelta tare de 48 de kg imi zambeste gales dintr-un costum de baie minuscul; suuuper, dau click pe costum si intru in raiul fomistelor, pardon, fotomodelelor. Neea, push up nu-mi trebuie [die, bitch], rozul nu ma avantajeaza, cu slipii aia te bronzezi ca naiba. Unde mai pui ca data trecuta am gresit tare marimea si m-am trezit cu un plasture in loc de triunghi. 

Mergem mai departe la newsletter de la femina [in caz ca nu stiti, e un portal de femei]. Titlu de mail "Cum sa ai o viata sexuala excelenta". Emotionata toata, intru pe articol sa vad ce surprize ma asteapta. O poza sugestiva si o gandire impecabila. Alimentele sunt cheia succesului, nu acrobatiile la care ma gandeam. Exista si o lista de alimente "sexy" in care locurile fruntase sunt ocupat de fasole Azduki [what the fuck is that], varza creata oparita [musai creata, altfel te "oparesti" aiurea], alge marine [servite cu unt sau cum?] si migdale inmuiate in apa [sa fie bine in-muiate :)]. Genial, mi-am facut meniul pe saptamana asta...

Credit Europe Bank ma anunta ca au o super oferta pentru jucarii [oare targeteaza cumva audienta sau e doar febra 1 iunie?], Groupon imi da si luna de pe cer [dar incepe cu dantura, doar x ron pentru o super dantura], iar emag invarte super discount-uri la LCD-uri [sar imediat sa-mi iau un 102cm, mai am sa vad daca reusesc sa-l bag in lift]. 

Best jobs sunt amuzanti tare. Acum vreo 4 sau 5 ani am facut si eu, ca tot romanul, cont si am pus diverse preocupari si domenii de activitate care ma intereseaza. Ori am fost retardata ori astia nu tin deloc cont de ce ai completat si de experienta pe care o ai. Altfel nu-mi pot explica de ce primesc in continuare super job-uri de reprezentant birotica, manager de raion sau cofetar patiser.

Si inca nu am ajuns la spam-uri. Ah, ce mail-uri savuroase. Castiga 1000 de euro pe loc, mareste-ti anumite parti ale corpului, intra aici sa vezi porn de calitate sau viziteaza vreun site dubios. De neuitat sigur, mai ales dupa ce-ti crapa calculatorul...

Dupa ce am "citit" portia din seara asta, ma gandesc serios ca nu e combinatie sa tin 3 adrese de mail - una serioasa de pe yahoo pe care o am in CV, una idioata, tot pe yahoo pe care o am din liceu [nu, nu e pisicutza69, e prima adresa facuta si na, are valoare sentimentala] si inca una pe gmail tot idioata ca numele meu era luat [dar care btw imi trebuie pentru blog]. Deci care sa fie castigatoare?

ps: in seara asta servesc o alga marina, prietenul meu sa apeleze la mine...

This world is watching me....

1+1 = Confesiunile unei monogame

Poate va intrebati ce fac Gigel si Viorel. Si eu ma intreb din cand in cand...Dar sa revenim la poveste:)

Musai trebuie sa citesti asta intai:

1+1

Subsemnata, o foaie de hartie mazgalita, un playlist peeeniiibiiil, mult ...ceai sa zicem [ok, nu era ceai, dar sa romantam povestea] si nici o solutie. Ce ne facem, fetelor din lumea intreaga, cand ne intereseaza 2 barbati in acelasi timp [o rog pe Jenna Jameson sa nu raspunda la aceasta intrebare]? Fie ca e atractie fizica/intelectuala, fie ca e ceva nou, fie ca sunt sentimente sau fie ca e greu de ajuns la inima lui. I-am pus eu pe axa frumusel si mi-a dat cu virgula. De fapt, nu ai sentimente pentru nici unul dintre ei, superficiala mica ce esti, sopteste dracusorul din mine. 

1+1

Sa nu aud vreodata ca fac 3. Matematic vorbind e simplu, un cuplu e format din 2 oameni, indiferent de sex. Nu cu inca o persoana in gand, nu cu inca una fizic, nu cu mama, nu cu prietena cea mai buna. Insa viata bate din cand in cand matematica [la fundul gol ca sa ma exprim plastic].

Nu, nu vreau sa vorbesc de inselat. Vreau sa povestesc de momentul ala ciudat cand crezi ca iti plac 2 persoane, cand crezi ca ii iubesti in egala masura si pe Gigel si pe Viorel, cand esti confuz/a pe cine sa alegi dintre pretendenti. 

Mi s-a intamplat si azi ma amuz de prostia mea. Ma vedeam cu Gigel, dar Gigel nu era hotarat; asa ca am iesit si cu Viorel dar nu eram eu hotarata. Asa ca pentru scurt timp am decis cu mare jale ca imi place de amandoi, dar nu stiu ce sa fac.

Skirt-less & skill-less

Nu am idee cine a inventat fusta [Coco doar a facut-o mai scurta si mai stylish] dar e cert faptul ca ea reprezinta un simbol indisputabil al feminitatii [ok, barbatii scotieni nu se pun].

Am avut si eu perioadele mele de fusta ca sa zic asa. Adica perioade de purtat fusta in fiecare zi, de aratat mandrete de picioare si evident de adaugat pantofi cu toc ca sa inchida frumos tinuta. Ultima astfel de perioada declarata a fost acum 3 ani, dupa aceea mi s-a pus pata ca nu-mi mai sta bine, ca am fundul cat China, ca nu mai gasesc o fusta decenta si am renuntat sa ma expun in mod constant. 

Ei bine, aseara am decis sa revin in forta. Am scos una bucata fusta noua tip creion cumparata recent, am gandit o tinuta, am selectat pantofi si colier si iata-ma pregatita de noi aventuri. Dimineata vine, eu ma imbrac fericita, ma pup in oglinda de bucurie, iau laptopul si atitudinea de bitching around si pac spre masina. 

A se sau a nu se?

Ca tot vorbeam de birocratie acum ceva timp in Tu cu cine faci banking?, iata o noua povestire pe aceeasi tema, de data asta cu Academia de Studii Economice.

Profitand de niste zile libere, m-am dus la ASE sa imi ridic diploma de dizertatie. Recunosc fara jena ca au trecut 3 ani de cand am terminat masterul si nu m-am sinchisit sa ridic nenorocita aia de diploma pentru ca nu mi-a trebuit. 

Episodul 1: ma prezint saptamana trecuta la cunoscuta cladire din Caderea Bastiliei si stau la o coada decenta. Ajung la ghiseu si imi spun dorinta. Cucoana de vreo 50+ primaveri cauta in registrele ei si ma gaseste din prima.

- Da, domnisoara, diploma e la noi, zice cu o voce hotarata [cam unde mama dracu' sa fi fost, daca nu la voi?]. Zambesc si nu-mi vine sa cred ca a fost asa usor. 

- Ok, pai am venit sa o duc acasa, zic eu fericita.

- Pai, trebuie sa "complectati" aceasta cerere si sa platiti o taxa de 200 de lei, adauga rapid ciufuta de la ghiseu, intinzandu-mi o foaie A5 de tot rasul.

Ma uit la foaie si ma loveste: trebuie sa ma duc la 3 alte ghisee sa iau niste semnaturi cum ca nu am datorii la ASE. 

- Nu va suparati, dar de ce trebuie sa ma duc in alte 3 locatii? Nu aveti o baza de date care sa confirme ca nu am dat nici un tun la institutia dvs pretioasa?, intreb aproape urland.

- Nu am ce sa va fac, asta e procedura, se stramba tanti triumfator la mine.

- Doamna, dar eu nu am stat la camin in timpul masterului, cum as putea avea restante de plata? si nici biblioteca nu am frecventat-o? Nu vi se pare exagerat?

- Nu conteaza, te duci sa-ti iei semnaturi, nu am cum sa-ti dau diploma altfel..

- Ok, sunt 3 cladiri diferite. Stiti cumva programul de la fiecare? Ca sa nu ma duc degeaba? 

- Nu, domnisoara, duce-ti-va sa vedeti, lasa ca e bun mersul pe jos, zambeste mieros la mine. La casierie nu mai gasiti acum, veniti maine.

- Pai maine nu aveti dvs program aici, ce sa fac?

- Veniti si saptamana viitoare, ce sa va fac...

Dupa ce latru la ea ca e bataie de joc si ca nu am timp sa umblu pe viscolul ala sa semnez o hartie igienica; ca eu muncesc 12 ore pe zi ca sa aiba ea pensie, ca nimic nu e sincronizat in ASE si ca am platit bani degeaba, ii arunc foaia in fata, ii zic ca nu pot sa tolerez asemenea tratament si plec mandra floare trandafir. 

Fit(ting) in life...

Cred ca oamenii sunt capabili de lucruri extraordinare atunci cand isi propun si mai ales cand isi pun mintea si ambitia la contributie. Cred ca avem in noi forta necesara sa depasim barierele fizice sau mentale, prejudecatile, lenea, indiferenta, lipsa de motivatie si de directie. 

Exemplul meu personal este cum am ajuns sa iubesc sportul. Stiu, suna plictisitor si probabil poti citi sute de povesti de succes pe net. Insa povestea mea nu e cu:"eram o balena cand aveam 16ani si uite-ma la 30 cum sunt trasa prin inel" sau "Fac sport in fiecare zi, ma duc la fiecare triathlon, mananc doar batoane proteice si jumatate din prietenii mei de pe Facebook sunt antrenori de fitness". Povestea mea e despre un om normal care a urat orele de educatie fizica din liceu si care a fost determinata [sa-i zicem si "ajutata"] de imprejurari sa imbratiseze diverse forme de activitate fizica si sa realizeze cat de important e sa fii fit.

La 16 ani - orele de sport mi se pareau inutile, nu m-am priceput vreodata la vreun sport [gen baschet sau handball], nu am reusit vreodata sa scot un timp bun la viteza [deoarece ratam startul de panicata ce eram], nu reuseam sa fac 4 ture [800m] la proba de alergat rezistenta; singurele puncte forte au fost la sol/saltea unde reuseam sa fiu flexibila [hehe, nu pot sa zic ca nu m-a ajutat asta in viata:)]. Mentionez ca aceasta lipsa acuta a nevoii de sport si a abilitatilor sportive nu mi-a afectat greutatea, ba mai mult, eram slaba bat.

Mysterious girls

A venit primavara, in sfarsit e soare si bine si poti sa iesi din casa fara pufoaica si fular si fara oribilitati de ugşi in picioare. Ca sa sarbatoresc primavara si Ziua Femeii cum se cuvine, in mod cliseistic, am iesit cu fetele in oras, de 8 Martie, pentru o ciorba, un Campari, un june dezbracat, fite cat cuprinde si multa voie buna.

Sa incep cu inceputul.

Subsemnata, obosita fleasca dupa 12 ore de birou si de solicitare cognitiva puternica, este chemata la datorie in Centrul Vechi la un bar la fel de obosit. Cum veneam direct de la birou, nu tu timp sa ma schimb, sa ma pudrez, sa ma parfumez din cap pana in picioare [clar n-o sa agat nimic]. Prima observatie cand ajung la locul de intalnire: barul era plin doar cu femei. Domnisoare, doamne [macar cu titulatura], tinere sperante sau colectionare de foarte multe primaveri, toate asteptau o seara incendiara, stropita din belsug cu alcool. Mi se pare un lucru aberant si ripostez, cum Dumnezeu sa ma distrez aici doar intre femei? In 2 ore o sa ne scoatem ochii...

Grupul de prietene cu care sunt se mareste considerabil, suntem 20 de femei insetate la o masa, iar chelnerul pare ca nu face fata. Comand si o salata ca sunt lesinata de foame si astept sa se livreze marfa ca sa pot sa functionez in parametrii de vineri seara. Nu cunosc decat vreo 3 persoane asa ca sper sa ma ajute muzica si galagia din bar ca sa nu fiu nevoita sa socializez treaza nemancata.

In timp ce visez la cateva anşoa din salata mea Cesar, se stinge lumina [panica, cum o sa vad eu sa alerg frunzele verzi prin farfurie?] si apar 2 aratari. Specific, 2 tineri al caror obiectiv e probabil sa distreze femeile care au iesit sa sarbatoreasca ziua lor in oras. Se misca "seducator" printre mese [aoleo, sunt dati cu ulei sau de ce naiba lucesc asa?] si isi aleg cate o victima. O nuu, ma mut pe partea cealalta a mesei ca sa nu fiu nevoita sa ma imbrancesc la ei in caz ca m-ar atinge. Incepe show-ul, femeile urla si aplauda, ei se dezbraca de inhibitii, eu visez ca proasta la salata mea. E ciudat cum femeile care aclamau puternic in momentul aparitiei lor, acum se dau pudice si "ranite" de comportamentul depravat la care, rand pe rand, sunt supuse. Dar vai, nu pot sa-ti pun mana pe patratele si nu poti sa ma tragi de par, nu sunt genul asta de femeie. Vai, maricico, ce ma fac acum, uite-l pe el, bombonelul, cum m-a luat pe sus si mimeaza ca ma sprijina doar in...

Will you...

...still love me in the morning?

Obisnuiam sa intreb, desi nu am rostit-o vreodata cu voce tare.