Will you...

...still love me in the morning?

Obisnuiam sa intreb, desi nu am rostit-o vreodata cu voce tare.

Despre dragoste si alte aiureli

Zi agitata la birou; se lasa cu injuraturi diplomate [da, asa e la corporatisti] si cu sanse foarte mici sa petrec seara alaturi de tanarul [meu] print. Satula de mii de abureli si PowerPoint-uri, ma decid sa raspund la telefonul fix [de obicei il ignor]. E receptia:

"Raluca, ai primit niste flori si un ursulet de plus", zice vocea entuziasmata a fetei de la receptie.

Cuba (libre)

Dupa cum am promis, sunt datoare sa povestesc cum am ajuns pe meleagurile cubaneze si ce minunatii am vazut/ascultat/simtit/mancat/facut pe acolo.

Decembrie 2012 [ultimul decembrie, dupa cum credeau stramosii mayasi] - timpul pentru o binemeritata vacanta [de altfel si singura] la cald si la soare.

Priorities vs want it all

Trec printr-o perioada tare ciudata. Haotica, frustranta si departe de asteptarile mele de la viata. Se numeste perioada want it all si e fundamental gresita. 

Pe scurt, vreau sa fiu campion [intentionat nu am pus femininul] la serviciu, vreau sa fac sport ca disperata, vreau sa am timp si energie pentru oamenii care imi sunt dragi, vreau sa pastrez aparentele cu oamenii care exista in viata mea pur si simplu, vreau sa impresionez si eventual sa intalnesc alti oameni si vreau sa am timp si pentru sufletul meu. Sa le luam un pic pe rand:

- campion la serviciu inseamna sa bagi ca migu' 14/24 fara sa astepti nimic in schimb [experienta personala nicidecum teorie valida]. Inseamna stres si vitamine si si cearcane si proasta dispozitie.

- daca adaugi sport like there's no tomorrow inseamna ambitie, eliminarea toxinelor, tonus bun si un pic de dispozitie buna dar si oboseala si mai multe vitamine

- daca faci un calcul mic pentru primele 2 elemente, timp si energie nu prea mai ai, dar din putinul ramas incerci si perseverezi ca idioata in directia asta

- aparentele le dai dracului

- sa impresionezi nu mai ai pe cine pentru ca nu mai intalnesti oaameni noi [pana si femeile de serviciu si portarii te cunosc si iti zambesc cu mila cand te vad in fiecare seara mancand din laptop la ora 9]

- timp pentru sufletul meu se rezuma la 1 ora in fiecare seara intre spalat pe dinti si somn. Nu tu manichiura, nu tu mers la coafor, nu lalaiala pe Secretul Victoriei, nu scris pe blog, nu facut sex [da, eu consider ca e timp pentru mine si ocazie pentru un zambet tamp].

Vorbesc cu o colega care ma vede daramata la prima ora a diminetii si ii spun ce ma apasa. Reactia ei - mai renunta tu la atata sport!!! Dintre alegerile evident putrede pe care le fac, tu alegi fix sportul?? 

Deci care e treaba? Alegem, prioritizam si noi sau miorlaim I want it all? 

Daca are cineva o solutie castigatoare pentru varianta a doua, sa-mi zica si mie...

This world is watching me...

Haters gonna hate

Tabieturi. Sunt perfect constienta de ale mele si le accept cu seninatate in timp ce le critic pe ale altora. Asa ca sunt viteaza si le scriu frumos ca sa stiu cat de mult trebuie sa multumesc celor care ma suporta asa cum sunt :) Deci:

- imi place sa fac dus cu apa fierbinte. Adica ma intelegi fierbiiinte, desi stiu ca e naspa pentru podoaba capilara. La cata claie am in cap imi imaginez ca e ok sa pierd pe ici pe colo. 

- nu cred ca o sa renunt vreodata sa ma uit la abdomen dupa absolut fiecare masa [chit ca e un pui chinuit chit ca e un mar de doamne ajuta], spre exasperarea tuturor 

- ma obsedeaza vasele nespalate si deci cu orice ocazie spal tot pe unde prind [as merge si mai departe sa spun ca prefer sa spal vasele decat sa gatesc]

- sunt o mare fana a excelului si a lucrurilor organizate; ma ajuta natura job-ului insa si cand plec intr-o vacanta parca as pregati un fisier mic cu de toate [ce facem pe zile, unde sunt muzeele localizate, care e programul, unde e strada de shopping, unde se bea bine, unde suntem pozitionati pe harta si cat ne ia sa ajungem]

- trebuie musai sa mananc de indata ce ma trezesc. De obicei sunt lihnita dupa un iaurt seara asa ca ma culc cu gandul ca ma trezesc si mananc mult. Niciodata nu se intampla sa mananc mult dar nu e rau sa visezi.

- ma relaxeaza foarte tare sa mi descarc nervii injurand. Nu, nu ca un birjar, nu extrem de vulgar, dar asa de comitet. Mironositele nu mi-au placut niciodata.

- imi place sa-mi cumpar pantofi in toate culorile desi nu am nevoie de ei si evident nu-i port. Evident pe asta am lasat-o ultima pentru ca e plictisitor sa auzi acelasi lucru de la orice femeie. 

- imi place sa vorbesc si sa comentez/bomban la orice film. Prietenii mei se jura ca nu mai merg cu mine nicaieri, mie nu mi se pare ca exagerez daca despic firul in 4 la fiecare scena, lansez scenarii, comentez tinuta actorilor si foarte important ma documentez si dupa ca sa pot sa mai emit alte teorii cu privire la film.

Nu-mi vin in cap alte idei acum, sunt sigura ca daca intreb in jur primesc mai multe, dar zic sa pastram misterul...

This world is watching me...

Version 2.0.1.3

Nici nu stiu cu ce sa incep.. cu vacanta din Cuba, cu trilogia Fifty shades of grey sau cu rezolutiile pentru 2013? Parca a trecut asa mult timp de cand impartaseam intamplari stupide din viata mea [da, s-au intamplat in continuare, doar ca nu am apucat sa le scriu].

Bun, zic ca se cuvine sa incep cu bilantul 2012 si cu rezolutiile noului an. Ma apuc sa ma uit rapid peste New year, new resolutions desi stiu prea bine ce am scris si cu cat patos poetic am demarat in anul ce tocmai s-a incheiat. Ca sa o dau scurt, din punct de vedere personal a fost un an minunat [de aici si lipsa povestilor triste, melancolice, de inima rea de pe blog], insa din punct de vedere profesional am fost cam pe langa subiect. Sa nu exagerez, traim vremuri de criza insa nu mi s-a micsorat salariul, nu am fost data afara si nu am mancat mai mult rahat decat mananc de obicei. Insa in continuare nu fac mai mult din ce imi place, nu reusesc sa scap de stres, nu scap de oameni idioti si nu progresez. Stiu ce vreau insa mi-e frica sa fac marele pas. Mi-e frica de schimbare si de noi inceputuri; ma simt ca intr-o relatie reesapata care stiu ca scartaie, ca nu mai e ce-mi place [gen nu mai esti barbatul de care m-am indragostit], ca fac compromisuri si ca incalzesc ciorba la nesfarsit. 

Ca sa inchid tot cu ceva pozitiv [una buna, una rea si inca una buna], am vizitat locuri interesante, nu Peru cum imi propusesem ci Cuba [revin cu detalii], am citit muulte carti [printre care si mai sus numita], am ascultat povesti de viata, am descoperit placerea de a bea un vin bun [duse sunt vremurile cand amestecam vinul ieftin cu Cola] si cred eu ca m-am [mai] maturizat. Am invatat ca familia e cea mai importanta constanta din viata mea si ca oamenii care conteaza te iubesc chiar daca esti slaba moarta sau cu oportunitati pe ici pe colo.

As putea sa derulez o multime de alte lucruri, dar vreau sa ma focusez pe viitor.

Asa ca in 2013 [cine stie, o fi ultimul sau au facut mayasii loc pe piatra?] as vrea tare mult sa:

- iau o decizie din punct de vedere profesional si sa traiesc impacata cu ea

- nu pierd 2 prieteni dragi chit ca trebuie sa-mi calc pe mandrie sau sa imi asum o bataie :)

- ma bucur de nepotelul meu [acum are 2 luni, dar creste ca Fat Frumos]

- sa mi impac stomacul care ma "irita" maxim [ah da si sa merg la toate controalele medicale la care sunt restanta]

- sa-i duc pe ai mei intr-un concediu; merita din plin si nu le-o arat suficient de des

- sa nu mai fac exceluri cu calcule de bani, de costuri, de rate, de economii [ok, blufez, nu am reusit niciodata sa strang - here's your resolution, Batman]

- sa ma judec mai bland si let it loose din cand in cand; am doar 26 de ani si ma port de parca as avea +10 si se termina lumea si eu nu am planul final. 

- sa pornesc ideea de business pe care o tot aman

- sa-i gatesc si eu o masa cinstita tanarului care imi face viata mai frumoasa. Adica nu orez, nu paste, nu omleta, ci o friptura de vita medium rare asa cum ii place. Si eventual sa nu fie talpa de bocanc, dragostea ajuta la multe, dar sexul pe stomacul gol sau consternat merge doar o data :)

si ca tot suntem in sezon: sa achizitionez si eu pantofii aia Jimmy C. de la reduceri de pe net-a-porter. 

Asadar, nu am un moto inteligent pentru 2013, nu pot decat sa go with the flow. Asa ca la 20 si ceva de ani.

This world is watching me...

Tu cu cine faci banking?

Sper ca nu cu BCR...

Cu totii stim ce inseamna servicii, ghisee, cozi, nervi, functionari lesinati si in reluare, timp pierdut, hartii inutile, atat in domeniul public cat si in cel privat. Nu ni se mai pare nimic anormal, ci doar speram sa apelam din ce in ce mai putin la astfel de servicii. Ei bine azi, subsemnata a avut o zi libera ca pre-concediu. Zi in care trebuia sa se rasfete la coafor, la masaj si la sala si sa faca niste operatiuni simple gen cumparat euro pentru concediu.

Noi seara nu mancam

La orice petrecere/chermeza/haiduceasca/adunare intre prieteni si rude exista intotdeauna un individ/individa care e la regim. Adica la cura de slabit sau de purificare sau de detoxifiere sau de pocaire. Ambitiosul sau ambitioasa a inceput cura fix in saptamana aia si este vadit incercat/a de sentimente de regret ca "asa s-a nimerit". La inceputul petrecerii, iti explica cu patos efervescent de ce nu poate servi o gustarica sau un pahar: "M-am apucat de regim, trebuie sa mai slabesc, trebuie sa fiu in forma, trebuie sa am o perioada de off". Bine nene, respect pentru initiativa, noi, restul, o sa mancam si o sa bem ca porcii. 

Dupa un timp relativ scurt in care se duce o lupta interna crancena, stimabilul/stimabila declara pompos:"Si totusi, as putea sa incerc niste pui din asta, de fapt am voie pui si asta pare sarac in calorii". Desigur toata lumea aproba iar Gogu'/[n-am idee care e corespondentul feminin] infuleca un mezel cinstit. Urmeaza si o bruscheta mica [sunt doar niste rosii amarate] si un somon afumat [omega 3 e bun in orice cura de slabire]  si un pateu [e cu branza, nu are ce sa faca rau] si un confet [sigur are faina integrala] si o bucatica de tort [doar o lingurita, ca sunt la regim]. Si ca totul sa fie in regula se adauga un pahar de vin [un pahar de vin pe zi e sanatate curata], poate chiar si o sampanie [baloneaza un pic, dar doar de gust] sau un cocktail [sper ca ai pus Cola zero in whisky, sunt la regim].

Cert e ca oamenii aflati la regim ajung sa "guste" mai mult decat toti ceilalti. La sfarsitul serii intotdeauna vor marturisi spasiti: "Vai, gigele, nu trebuia sa mananc/beau, ca sunt la regim, dar o data e ziua ta". Toata ca toate, dar meseria de "regimist" la petreceri nu e usoara..

Noi seara nu mancam

This world is watching me...

Good people

Daca in general remarc prostia si rautatea din jur si aleg sa scriu despre asta, in seara asta am o fapta buna de povestit. 

Incepe asa: intr-o seara friguroasa de noiembrie [no November rain though], ma indreptam eu ca o mondena ce sunt catre un eveniment de mare fite din domeniul feșãn. Unde era locatia mai exact mi-a trecut pe langa ureche, pe stilul ma sui in taxi si aia e [vezi postul cu taximetristii]. Dupa indelungi cautari, am reusit sa gasim strada - Rahmaninov, in Floreasca. Las taxiul si zic sa mergem voios pe jos - afara un calduros grad Celsius basca tocuri de 12cm in picioare. Ca o diva am cautat numarul locatiei prin metoda logica: aaa, aici e numarul 10, acolo 12, deci e absolut firesc sa mergi intr-o directie indicatata de sensul crescator al numerelor. Poti sa faci si 3 facultati ca nu ai cum sa nimeresti numarul ala.

Dupa jumatate de ora de intrebat, mers in toate directiile, google-uit, dat telefoane, constat ca nu sunt numai eu in situatia asta, efectiv lumea [buna] cauta in disperare acelasi eveniment. Cu parere de rau ca o sa ratez poza de la panoul de la intrare si gloria aferenta, imi bag picioarele si decid sa ma retrag spre caldurica garsonierei mele. Domnul care ma insoteste decide sa faca o ultima incercare si intreaba o doamna care parca masina pe deja celebra strada Rahmaninov. Doamna ne spune ca e haos total cu numerotarile, incearca sa ne indrume cumva, dupa care se ofera sa ne duca cu masina. Refuzam politicos insa insista ca nu e mare deranj, ca sta in cartier, ca eu sunt pe tocuri, ca inghetam. 

Ne-a plimbat inca jumatate de ora prin zona pana am nimerit locatia. A fost volubila, simpatica si de mare ajutor. Am vrut sa-i dam ceva, a parut chiar deranjata de gest si ne-a urat distractie placuta.

Ca sa concluzionez: am ramas miscata de gestul ei si imi pare tare rau ca nu-i stiu nici macar numele. Asa ca o ridic in slavi pe blog. 

Ai fi zis ca am mers la Oscaruri de am avut rabdare sa gasesc locatia insa nu era decat atmosfera de covor rosu [vedete, vedete wannabe, piti, piti wannabe]. N-am facut poza la panou, am lasat divele si divii sa se desfasoare. 

Deci, doamna din Rahmaninov, hats off, sunt datoare si recunoscatoare, cand veniti in Tei va intorc gestul [desi aici sunt doar pupeze nu si locatii cu pupeze]. 

Multumesc pe aceasta cale primariei sectorului 2 pentru o buna numerotare a strazilor.

Un taxi numit dorinta

Zilele astea ma chinuie o raceala si o teorie de mare [da, teoriile sunt specialitatea mea]. O sa incep cu o intrebare: Cati taximetristi sunt in Romania? si va zic raspunsul mai incolo.